Povestea Lotusului

Într-o ţară frumoasă şi îndepărtată, în care tăcerea răsuna precum cea mai magică muzică, iar aerul este mai dulce decât mierea, se afla un Lac Magic. Pe suprafața azurie a apei, pe tulpini subțiri, dar puternice, în fiecare dimineață se deschideau lotuși minunați, salutându-se unul pe altul şi lumea din jur. Fiecare dintre ei este superb şi unic în felul său: albi, roz, roșii și chiar galbeni și albaștri, iar Lacul Magic le reflecta cu plăcere imaginile în apa sa.

Într-o zi, pe lac, s-a întâmplat următoarea poveste...

Un Lotus Mare, imaculat, extraordinar de frumos, a început să vorbească cu micuțele sale semințe, care se maturizaseră în buzunărașul din mijlocul florii: „Copilașii mei dragi! Iată că aţi crescut destul de mari şi este timpul să porniți la drum. Vă așteaptă o călătorie complicată şi periculoasă, la sfârșitul căreia fiecare dintre voi veți putea deveni la fel de frumoși ca toți locuitorii Lumii noastre. Însă nu toți veți reuși să parcurgeți tot drumul şi să vă întoarceți acasă. Ascultați-mă cu atenție! În fiecare din voi sunt ascunse trei comori de neprețuit. Dacă într-un moment de pericol vă veți aminti asta, veți putea trece orice încercare. Cele Trei Comori sunt:
ADEVĂR, BUNĂTATE, TOLERANŢĂ. În lume nu există nicio situație din care ele nu v-ar ajuta să ieșiți. Ascultați-mă şi mai atent acum...”
Şi Lotusul Mare şi-a continuat în șoaptă ultimele sfaturi pentru micuțele sale semințe. În cele din urmă, el a mai adăugat:

„Eu am încredere în fiecare dintre voi şi vă voi aștepta acasă, pe Lacul Magic”.
Seara, buzunărașul cu semințe s-a aplecat deasupra apei și toate semințele au căzut în apele Lacului Magic.
Una dintre semințe se grăbea mai tare decât celelalte. Ea se întreba într-una: „De ce a spus Lotusul Mare că drumul va fi dificil? Doar apa este curată şi transparentă. Uite, chiar şi soarele poate fi văzut.” Sărmana micuță era prea lipsită de experienţă ca să știe că a cădea este mult mai ușor decât a urca.
Cu cât Sămânţa se scufunda mai mult, cu atât apa devenea mai întunecată, până când s-a cufundat cu totul în noroi şi mâl.
„Vai-vai-vai!”, a strigat Sămânţa. „Aici nu se vede nimic!”
Însă continua să se scufunde tot mai adânc şi mai adânc în noroiul de sub apă, până când, în sfârșit, coborârea a luat sfârșit. Sămânţa, de frică, închise ochii.

După un timp a îndrăznit să deschidă un ochi şi apoi pe celălalt. În jur nu se vedea absolut nimic.
„Ei bine... Unde să merg acum? Unde este casa mea? Cum să mă întorc?”
Ca răspuns la întrebarea sa, Sămânţa auzi un sunet straniu. Ceva întunecat şi lung se apropia foarte repede de ea. În curând, Sămânţa a reușit să vadă o creatură care semăna cu un crocodil imens, cu corpul acoperit cu spini. Pe spatele monstrului era scris numele său, dar în întuneric nu se putea citi.
„Sămânţă mică...” a rostit înfricoșător ființa “Eu te-am așteptat. Te așteaptă o nouă viaţă şi eu sunt dispus să îți dau un sfat prețios. În viaţă există tot felul de situații. Uneori, cineva ar putea să te împingă din greşeală... pentru că aici este foarte întuneric. Sau sub influenţa unei dispoziții rele - iar locuitorii lumii noastre au tot timpul o proastă dispoziţie - să îți spună cuvinte jignitoare. În niciun caz să nu lași asta fără pedeapsă! Răspunde-i înapoi dublu, triplu, lovește-l aşa cum trebuie, pentru ca ceilalți să știe cum stau lucrurile!”
Creatura misterioasă își continua discursul sau scârțâit. Speriată, Sămânţa se gândi:
„Poate că aşa şi trebuie. Altfel cum să supraviețuiești în acest loc oribil?”
Dar și-a amintit imediat cuvintele Lotusului Mare şi a început să reflecteze:
„Dacă voi urma sfatul monstrului, voi rămâne pentru totdeauna în acest loc murdar şi voi arata la fel de groaznic”.
Monstrul continua să se apropie încet. Dacă Sămânţa ar fi acceptat măcar una din ideile sale, crocodilul ar fi avut tot dreptul să muște o bucățică din ea. În acea lume nimeni nu oferea ceva fără plată, nici măcar un sfat. În acest caz, pentru Sămânţă ar fi devenit imposibil să se întoarcă şi să se transforme într-o floare frumoasă deasupra Lacului.
„Orice situație are o soluție! Orice situație are o soluție!” repeta Sămânţa.
Şi, deodată, și-a adus aminte de cele Trei Comori. Acesta şi era secretul preţios al Lotusului Mare:
„Întotdeauna să ţii minte că în adâncul tău sunt ascunse cele Trei Comori strălucitoare şi puternice - ADEVĂR, BUNĂTATE şi TOLERANŢĂ. În aceeași clipă, ceea ce este corect şi necesar îți va veni în ajutor”.
Şi atunci... s-a întâmplat un miracol!
Imediat ce Sămânţa nu a mai dorit să fie de acord cu sfaturile rele ale monstrului, o strălucire fermecătoare a învăluit-o şi BUNĂTATEA, ca o stea strălucitoare a luminat totul în jur. Sămânţa a avut timp pentru a citi ce era scris pe spatele fiarei: RĂUL. O forță puternică, ca un scrânciob uriaș, a aruncat-o pe micuță în sus. Când lumina s-a stins treptat, în jurul său a apărut o lume complet diferită. Lumea Întunericului Absolut era deja foarte departe şi o nouă lume, Lumea Obscură, o înconjura acum.
Aici era un pic mai multă lumină şi mai ușor de respirat. Sămânţa s-a uitat în jur şi a observat:
„Mi-au apărut deja două petale! Ura!!!! Mă transform într-o floare adevărată!”

Dar era prea devreme să se bucure. Din întuneric se apropia o broască hidoasă. Ea pășea cu atenție peste mâlul lipicios și mormăia:
„Te salut în lumea noastră! Regulile pe care le avem aici sunt simple. Fiecare pentru sine. Nu trebuie să ajuți pe nimeni. Să-ţi protejezi doar propriile interese în orice situație. Iar, în acest scop, poți spune și minciuni. Ai făcut ceva rău? Dă vina pe ceilalți! Dacă împarți dulciuri, fă-o aşa: ție cinci parți, celuilalt una...”.
Sămânţa o examina cu ochii larg deschiși pe creatura care spunea aceste lucruri ciudate. Ceea ce rostea era atât de diferit de ce i-a învățat Lotusul Mare pe Lacul Magic! De această dată gândul salvator despre cele Trei Comori a venit mai repede, pentru că micuţa nu intenționa deloc să rămână în Lumea Obscură, să trăiască conform regulilor ei şi să semene cu locuitorii acesteia. În aceeași clipă, steaua strălucitoare ADEVĂR a învăluit-o pe Sămânţă cu un voal protector şi a împins-o cu forţă în sus. A avut timp doar să citească inscripția de pe spatele broaștei: MINCIUNA.
În acest moment călătoarea noastră a ajuns în Lumea Tulbure, unde şi-a putut mișca fericită toate cele şase petale! Da, da, acum ele au devenit de trei ori mai multe! Pentru că, cu fiecare victorie, floarea creștea şi se făcea mai puternică. Undeva, departe, se întrezăreau razele soarelui.

Dar încercările nu luaseră sfârșit.
În depărtare se arata un vierme dezgustător, care semăna cu un șarpe gros. El se târa încet, examinând atent lotusul mic, de parcă vroia să afle unde este punctul său slab. Viermele era mai viclean decât locuitorii Lumii Întunericului Absolut şi ai Lumii Obscure, deși mult mai slab. Vocea ii era moale şi insinuantă:
„Eşti norocos, Lotusule mic. Acum poți să te numești aşa. Lumea noastră este foarte liniștită, nu există nici vânt şi nu e nici prea întunecată. Regulile sunt simple şi plăcute. În primul rând, dacă nu dorești să faci nimic, atunci nici nu trebuie. Nu trebuie nici să înveți, nici să te străduiești. Poţi să ocolești orice dificultate. În al doilea rând, nu avem nevoie de prieteni. Altfel, vom fi nevoiți să le suportăm uneori dispozițiile proaste sau să îi ajutăm în situații dificile. În al treilea rând, dacă cineva îţi spune ceva neplăcut, nu te abține, spune-i cele mai rele lucruri care îți vin în minte...”.

„Desigur, este foarte tentant să stai tot timpul pe spate şi să nu faci nimic, însă astfel nu vei afla nimic interesant şi nu vei învăța nimic. Şi, pe lângă asta, te plictisești să fii mereu singur. Este atât de îngrozitor! Nu, nu, nu! Am în mine totul ca să ies din această lume noroioasă şi plictisitoare.”
Micuțul Lotus avea dreptate: cea de-a treia comoară era gata să îi vină în ajutor. Steaua TOLERANŢEI creștea rapid în inima lui, până când strălucirea ei l-a învăluit şi a început să îl ridice. Viermele pe nume LENEA se micșora rapid în dimensiuni, până când a rămas undeva departe jos, iar lumina soarelui devenea tot mai puternică şi apa devenea tot mai transparentă.

Tânărul Lotus nu mai avea nevoie de ajutor. El a devenit puternic, iar tulpina care îi sprijinea floarea creștea tot mai repede şi mai încrezător. Lumea Întunericului Absolut, cea Obscură şi cea Tulbure au rămas în urmă. Să parcurgă Lumea Transparentă era foarte ușor şi plăcut, deoarece soarele îl încălzea şi îl lumina cu razele sale de aur.

A lăsat în urmă hotarul dintre apă şi aer, după care tânărul Lotus, care mai ieri era doar o mică sămânţă, s-a ivit pe suprafața Lacului Magic.

„Bine ai venit acasă!” a auzit vocea Lotusului Mare, cel pe care își dorea cel mai mult să-l vadă tânărul călător în timpul încercărilor sale şi al cărui sprijin invizibil îl simțea permanent.
„Acum ai devenit puternic și atât de frumos. Îi vei putea sprijini pe ceilalți cu puterea ta şi îi vei bucura cu perfecțiunea frumuseții tale.”

Tânărul Lotus și-a privit reflexia în apă... şi a văzut o floare superbă, cu petale transparente şi strălucitoare.
În jur creșteau din ce în ce mai mulţi lotuși. Fiecare din ei şi-a parcurs cu bine calea şi au adus pe lume frumusețea lor unică. Dacă te uiţi mai atent, toți te privesc pe TINE cu mare speranță: Urmează-ţi calea cât mai bine!

„Povestea Lotusului” a fost scrisă de Ludmila Oriol. Autoarea trăieşte în Ucraina, în oraşul Dnipro. În anul 2001, ea a început să practice Falun Gong, o practică tradiţională chinezească bazată pe exerciţii fizice lente, meditaţie şi un cod moral înalt fundamentat pe principiile Adevăr, Compasiune şi Toleranţă, considerate a fi cea mai înaltă caracteristică a universului.

Urmând cele trei principii, întreaga viaţă a autoarei s-a schimbat, s-a umplut de armonie, bucurie şi sens profund.

„Povestea Lotusului” este cadoul pe care autoarea l-a făcut copiilor de pretutindeni, exprimându-şi sub formă de poveste propriile înţelegeri asupra valorilor eterne: Adevăr, Compasiune, Toleranţă. Povestea ne aduce aminte de acea natură autentică care există în fiecare dintre noi.