Frumusețea florii de lotus
În cultura tradiţională chineză, floarea de lotus simbolizează puritatea desăvârşită a inimii și a minții, dezvoltare spirituală și iluminare.
Budiștii din întreaga lume recunosc floarea de lotus ca fiind locul sacru pe care stă așezat Buddha și privesc această floare cu venerație. În culturile estice putem găsi numerose opere de artă, precum statui și picturi, reprezentându-l pe Buddha sau vreun discipol al unei mari căi de cultivare a sinelui, stând pe o floare mare de lotus.
Floarea de lotus reprezintă totodată un memento al disciplinei morale în cultura chineză. Ea creşte din noroiul întunecat; cu mult efort ajunge la suprafaţa apei şi la lumina zilei, înflorind într-o frumuseţe impecabilă. La fel ca o fiinţă umană care, în mijlocul suferinţei lumii şi a agoniei, este capabilă să dezvolte o inimă pură şi frumoasă.
Începutul vieții acestei flori nu este deloc ușor. Când floarea de lotus începe să crească, ea se află pe fundul lacurilor și al iazurilor. Apa poate fi liniștită la suprafață, dar în adâncuri, lotusul este înconjurat de noroi, pești, insecte și condiții dintre cele mai dure de viață.
În ciuda acestor greutăți și pericole, lotusul se păstrează puternic trecând peste toate obstacolele în călătoria sa către suprafața apei.
De-a lungul creșterii sale, pe măsură ce tulpina continuă să se înalțe, ea reușește să ajungă deasupra apei, lăsând în urmă condițiile aspre de viață din adâncuri.
Apoi lotusul își deschide frumoasele petale sub razele soarelui, radiind de frumusețe.